Despre spiritul cavaleresc al vechilor Samurai, Nitobe Inazo, profesor universitar doctor la universitatea imperială din Kyoto – Japonia, în cartea sa „Bushido – Codul Samurailor” (apărută în România la editura Herald) ne spune că:

„Samuraii reprezentau o clasă sau o castă de războinici întemeiată pe la sfârşitul secolului al XII-lea, în plin feudalism medieval, într-o perioadă de început a shogunatului Kamakura. Selecţia samurailor se făcea pe criterii severe în privinţa calităţilor fizice şi sufleteşti ale luptătorului. Bushido, codul principiilor morale ale acestor cavaleri, încorpora în concept aceste “table ale legii” care preexistau în inimile lor. Sursele acestui cod sunt profund religioase: shintoismul şi budismul Zen. Disciplinele fizice: scrima (ken-jiu-tsu), tragerea cu arcul (kyūjutsu), judo, jiu-jitsu, mânuirea evantaiului de fier de război (tes-sen), aruncarea suliţei (nagotana), au fost transformate de maeştrii de luptă, adepţi ai budismului zen, în discipline ale spiritului menite să dezvolte în discipol voinţa, puterea de concentrare şi stăpânirea de sine. Sabia, sufletul samuraiului, era un lucru spiritual. Războinicii care dovedeau însuşiri superioare erau iniţiaţi în tehnicile esoterice ale acestor discipline, tehnicile de luptă devenind totodată mijloacele de desăvârşire interioară şi căi ce duc la iluminare (satori).”[1]

“Iată ce a spus un anume spadasin în anii din urmă ai carierei sale: Există mai multe niveluri de studiu în viaţa omului. Pe nivelul cel mai de jos, omul studiază, dar nu învaţă nimic; intuitiv, el îşi dă seama cât de nepriceput este, la fel ca şi cei din jur. Un asemenea om este lipsit de valoare. Pe nivelul de mijloc el continua să fie inutil, dar cel puţin ajunge să îşi conştientizeze propriile lipsuri, inclusiv lipsurile celor din jur. Pe nivelul superior, el se mândreşte cu capacităţile sale, se bucură de laudele celor din jur şi deplânge lipsa de îndemânare a semenilor săi. Pe nivelul suprem, omul pare că nu ştie nimic. Acestea sunt cele patru niveluri de cunoaştere. Mai există şi un al cincilea nivel, transcendent, care este mai presus de toate. Cel aflat pe acest nivel este conştient de infinitatea Căii şi de faptul că aceasta nu se sfârşeşte niciodată. El îşi cunoaşte cu adevărat lipsurile şi nu consideră că a reuşit în vreun demers pe care l-a făcut vreodată. Nu se mai mândreşte cu capacităţile sale, dar se smereşte în faţa Căii.” – Yamamoto Tsunetomo[2].

Samuraiul este prezentat în „Bushido – Codul Samurailor” (Nitobe Inazo) că:

„ducea o viaţă simplă şi sobră, ascetică şi care semăna mult cu cea a călugărilor; unii luptători chiar îmbrăcau rasa de călugăr peste armură şi îşi rădeau capul. Învăţăturile religioase şi preceptele înţelepţilor chinezi le-au substanţializat sufletul în care împăcarea cu soarta, detaşarea de cele lumeşti, seninătatea în faţa morţii, dragostea de glie, pietatea filială, devotamentul pentru Daimyo sau Shogun, se învederează ca sublimul rod. Raţiunea de a fi a samuraiului era de a suferi pentru binele altuia, iar crezul lui se traducea, în ultimă analiză, în supremul gest: acela de a muri pentru altul, a fi credincios celui pe care îl slujeşti până la moarte, şi mai mult, a-l „urma în moarte” (junshi).Nu putem să nu simţim în aceasta măreţia „sufletului japonez” (Yamato Damashi), suflet pe care îl pot exprima atât de fericit gingaşa floare de cireş şi teribila sabie de samurai.[3]”

Pe lângă disciplinele fizice amintite mai sus, doresc să o menţionez şi pe cea a trasului cu arcul („Kyūdo” = „calea arcului”), dar şi câteva discipline mai interiorizate precum caligrafia, arta (ritualul) ceaiului sau compunerea poemelor, chiar şi pe câmpul de luptă.

“Un boboc perfect este un lucru rar. Ţi-ai putea petrece întreaga viaţă în căutarea unuia, şi nu ar fi o viaţă irosită.[4]” – Katsumoto (“The last samurai” – şcena morţii pe front).

—————————————-

[1] NITOBE INAZO, „Bushido – Codul Samurailor”, Editura Herald, 2010 – ISBN 978-973-111-123-0

[2] HAKAGURE, cartea samurailor, Yamamoto Tsunetomo, 2008, Braşov, Editura MIX

[3] NITOBE INAZO, „Bushido – Codul Samurailor”, Editura Herald, 2010 – ISBN 978-973-111-123-0

[4] Filmul “The last samurai” – şcena morţii pe front – https://www.imdb.com/title/tt0325710/