Fair play-ul, o noțiune profund înrădăcinată în sport, transcende limitele terenurilor de joc, devenind un principiu ghid pentru onoare și integritate în toate aspectele vieții. Conceptul nu se limitează la respectarea regulilor jocului, ci implică și un respect profund față de adversarii din întrecerea sportivă, dar și față de arbitri și spectatori, promovând sportivitatea și respectul reciproc.
Importanța fair play-ului în slefuirea caracterului individual este incontestabilă. Acesta nu doar că modelează sportivi mai disciplinați, dar și indivizi mai integri, care valorizează corectitudinea, egalitatea și respectul în fața oricărei provocări. Fair play-ul educă în mod evident spiritul, cultivând o mentalitate care prioritizează integritatea în fața victoriei obținute cu orice preț.
Un exemplu emblematic de fair play a fost demonstrat de Mohamed Ali Rashwan din Egipt, în finala olimpică de judo la Los Angeles, 1984. Acesta a refuzat să exploateze accidentarea adversarului său, Yasuhiro Yamashita din Japonia, care suferise o ruptură musculară la piciorul drept. Rashwan a ales să nu atace piciorul accidentat al lui Yamashita, un gest care i-a adus ulterior aclamații mondiale pentru spiritul său de fair play, deși a pierdut meciul și medalia de aur. (Wikipedia)
Cuvintele lui Mas Oyama, fondatorul școlii de karate kyokushin , “Amintiți-vă întotdeauna: în artele marțiale, răsplata pentru sufletele încrezătoare și recunoscătoare este cu adevărat mare.” – rezumă esența fair play-ului, subliniind că recompensele morale și spirituale obținute prin jocul corect sunt mult mai valoroase decât orice trofeu.
Astfel, fie că este vorba de un simplu joc între prieteni sau de o competiție la nivel înalt, fair play-ul rămâne un test al caracterului, o dovadă că sportul, în esența sa cea mai pură, este mai mult decât câștigarea cu orice preț.
© Copyright Dragonii Vlăsiei
