Karate Kyokushinkai este numele unui stil din ramura karate a artelor maţiale, stil apărut la jumătatea secolului al XX-lea, unde spre deosebire de alte stiluri de karate, competiţiile se desfăşoară în sistem full contact, fără alte protecţii în afară de cochilia pentru bărbaţi şi protecţia de piept pentru femei. Numele de Kyokushinkai a fost dat de către fondatorul său – Sosai Masutatsu Oyama. Acest stil de karate se caracterizează prin tehnicile sale puternice, antrenamentele intense și filosofia sa spirituală. Kyokushin promovează și dezvoltă disciplinele mentale și spirituale, cultivând calități precum perseverența, respectul, autocontrolul și determinarea. Practicanții Kyokushin sunt adesea supuși unor antrenamente riguroase și competiții intense, care le testează limitele fizice și mentale.
Etimologia cuvântului „kyokushinkai” vine de la unirea cuvintelor „kyoku”, „shin”, „kai”, care înseamnă pe rând „ultim”, „adevăr”, „societate”. Denumirea de „kyokushin” se traduce din japoneză prin „calea ultimului adevăr”.
Conform Revistei Budo Gym, Kyokushin-ul îşi are rădăcinile într-o filosofie care implică o auto-îmbunătăţire, o disciplină şi un antrenament dur (bine pus la punct, aspru, ferm). Kyokushin-ul a influenţat multe dintre şcolile de karate cu tehnici de „full contact”, punând accent pe o combatere realistă, o bună rezistenţă fizică, dar şi de un întreg curriculum de pregătiri de formare. Sistemul de concurenţă (competiţie) Knockdown Karate, pionierat de Kyokushin, este adoptat de mai multe organizaţii şi diferite stiluri de karate. Alte organizaţii de arte marţiale s-au inspirat din Kyokushin de-a lungul anilor, adăugând unele completări, cum ar fi tehnicile de „grappling” (prize, prinderi, secerare, imobilizări, aruncări etc.), majoritatea urmând în continuare aceeaşi filosofie a metodelor de formare realistă şi practică. De asemenea, stilul kyokushinkai acorda o mare importanţă şi exerciţiilor de respiraţie (kokyu[1]), respiraţie fără de care nu poţi accede nivelurilor superioare de performanţă. [2]
Fondatorul acestei discipline, Masutatsu Oyama, pe numele său adevărat Hyung Yee Choi, s-a născut în 1923, în Gimje, în sud-vestul Coreei, la câteva mile de ţărmul Mării Galbene.
În jurul vârstei de 9 ani, Hyung Yee Choi a făcut cunoştinţă cu artele marţiale, respectiv cu forma chinezească sudică a stilului Kempo sub îndrumarea maestrului Yi, care din fericire pentru Hyung Yee Choi, lucra la o fermă din apropiere. Chiar de atunci micul Hyung Yee Choi se remarca prin dârzenie şi perseverenţă, chiar şi prin despotismul său am putea spune, de care dădea dovadă în îndeplinirea cerinţelor antrenamentelor zilnice, dar şi în antrenamentele complementare, individuale. Obişnuia să exerseze săritura în înălţime sărind de 100 de ori pe zi peste o plantă pe care el însuşi a plantat-o. Încet încet planta a crescut, iar el sărea din ce în ce mai sus, an după an[3].
În adolescenţă şi-a părăsit ţara plecând în Japonia unde a urmat cursurile academiei militare din provincia Yamanashi, unde apoi a început să studieze karate-ul, respectiv stilul Shotokan, timp de doi ani. Undeva în acest timp, îşi alege numele său de japonez, respectiv Masutatsu Oyama.
Masutatsu Oyama continuă pregătinrea prin studiul boxului și al judo-ului, iar apoi are şansa de a intra în dojo-ul maestrului Gichin Funakoshi de la Universitatea Takushoku. Ulterior ajunge la nivelul de centura neagră cu 2 dan, iar la vârsta de 20 ani, având deja gradul de 4 dan se înrolează în Armata Imperială.
În sumbra perspectivă unei ocupații militarein urma înfrângerii Japoniei, întâlnește un alt maestru corean din provincia natală, respectiv Şo Nei Chu, care și el și care era o autoritate în Japonia în stilul de karate Gojū-Ryū. Se spune că Şo Nei Chu este cel care l-a îndrumat pe Masutatsu Oyama să își dedice întreaga viață artelor marțiale. Tot el se spune că a fost cel care l-a sfătuit pe Masutatsu Oyama să se retragă timp de trei ani în munți, precum vestitul samurai Miyamoto Musashi, pentru a-și perfecționa arta.[4]
Ulterior, Masutatsu Oyama va face „cunoştinţă”, cu celebra carte numită „Cartea celor cinci cercuri” („Go Rin No Sho”) scrisă de renumitul samurai Miyamoto Musashi. Această carte îl va introduce pe Masutatsu Oyama într-o lume fascinantă, cea a samurailor și într-un cod pe care îl va respecta toată viața, Bushido. Pe acelaşi model, se retrage în munţi pentru a se antrena, pentru a-şi desăvârşi arta. După mai bine de un an și jumătate, sponsorul care îi trimitea mâncare l-a anunțat pe Oyama că nu îl mai poate finanța, astfel încât perioada de antrenament pe munte ia sfârșit.
Câteva luni mai târziu, după ce a câștigat Campionatul Național japonez de Arte Marțiale, fiind înnebunit de durere că nu și-a atins scopul său inițial de a se instrui în munți timp de trei ani, intra din nou în singurătate, de data aceasta pe Mt. Kiyosumi în prefectura Chiba, Japonia unde se va antrena timp de 18 luni câte 12 ore pe zi, având ca şi data trecută ca unic material de citit, cartea samuraiului Miyamoto Musashi, urmând acelaşi program fix: antrenament, masă, odihnă activă/pasivă.
În aprilie 1994 acest remarcabil învăţător, trece pragul lumii spirituale. Masutatsu Oyama şi filosofia lui a dat milioanelor de oameni sens şi conţinut vieţii. A fost considerat unul dintre cei mai buni profesori de karate din lume, astfel a creat un stil dur, dar corect.
„Eram uneori în contact cu gangsteri şi exista întotdeauna posibilitatea de a mă asocia cu ei, dar în loc să devin şef de banda, am luat un alt drum în viaţă şi am devenit maestru”[5]. Masutatsu Oyama
Sub conducerea fondatorului, Masutatsu Oyama, organizaţia purta numele de Kyokushinkai Kan („Kan” = organizaţie). După moartea maestrului aceasta s-a divizat în diferite grupuri, fiecare pretinzând propria autoritate. Multe dintre aceste grupuri folosesc nume identice sau având mici diferenţe. Diferite alte organizaţii au derivat din Kyokushin şi predau tehnici similare, dar folosesc denumiri diferite sau uşor diferite. De asemenea, numeroase dojo-uri în întreaga lume işi propun să predea Kyokushin, fără a avea legături formale şi recunoscute cu organizaţia „mamă”. Deşi dificil de cuantificat, se presupune că numărul de elevi şi instructori implicaţi în procesul de învăţare, de predare a stilului sau a unuia dintre variantele acestuia, este considerabil în aproape întreaga lume şi se apreciază că este de ordinul milioanelor.
Un lucru este cert, Kyokushin-ul a avut o mare influenţă pentru multe alte stiluri, iar regulile de competite pentru knockdown karate au fost preluate, de asemenea, de un număr mare de stiluri de luptă. Există multe alte stiluri de karate care îşi au originea în Kyokushin karate, stiluri cum ar fi: Ashihara Karate, Budokaido, Godokai, Enshin de Karate, Seido juku, Musokai, Shidokan şi Seidokaikan. Acestea sunt stiluri de knockdown care utilizează cu mici variaţii aceleaşi norme de concurenţă. Alte câteva stiluri, cum ar fi Kansuiryu Karate şi Byakuren sunt, de asemenea, stiluri de knockdown karate, dar îşi au originea în mod independent de Kyokushin, având sau adoptând pur şi simplu acelaşi format de concurenţă. Alte stiluri, cum ar fi Kokondo, sunt derivate din Kyokushin, dar au eliminat formatul de knockdown, şi s-au axat pe lupte de „stradă”, fără a avea o direcţie spre turnee şi competiţii.[6]
Tehnici si formare profesionala
Initierea in Kyokushin consta in trei elemente principale: tehnica, disciplina/forma, sparring. Acestea sunt denumite uneori cele trei “K’s”, dupa cuvintele japonez: kihon (tehnica), kata (forma), si Kumite (sparring).
Tehnica (kihon)
Sistemul Kyokushin se bazeaza pe Karate traditionale cum ar fi Shotokan si Goju-Ryu, dar include multe elemente de sporturi de lupta cum ar fi box, Muay Thai si Kickboxing in Kumite. Multe dintre tehnicile folosite in Kyokushin Karate nu se gasesc in alte stiluri de karate.
In aceasta forma de karate, instructorul si studentii sai trebuie sa aiba parte de mai mult sparring pentru a se pregati pentru lupta full contact. Spre deosebire de unele forme de karate, Kyokushin karate pune un mare accent pe contactul complet in lupta, care uneori este facut fara manusi sau echipament de protectie. Aceasta violenta aparenta este temperata, deoarece loviturile de pumn cu mainile goale la cap nu sunt permise.
Aceast lucru reduce riscurile imediate cat si pe termen lung, de traumatisme craniene. In timp ce toate loviturile de picior la cap si fata sunt permise, avand in vedere natura acestor tehnici, leziunile sunt rare, si pe termen lung traumele craniene, comune in box si kickboxing sunt practic inexistente. Acest lucru face ca stilul de formare Kyokushin sa fie foarte popular in randul profesionistilor din domeniu.
In primele turnee si sesiuni de formare Kyokushin loviturile de coate la fata erau permise, dar asta a dus la mai multe leziuni, si, astfel, elevii au fost nevoiti sa se retraga de la antrenamente. Prin urmare, sa decis ca loviturile de maini si coate, la nivelul capului si gatului sa nu mai fie permisa in formarea profesionala si in competitii. Sosai Oyama credea ca purtand manusi de protectie se va distrage realitatea ce constituia acest stil de lupta.
Din punct de vedere tehnic, Kyokushin este o particularitate a unui cerc de stiluri, care incorporeaza cu succes un amestec de tehnici liniare puternice .
Kata
Kata este un fel de ritual de auto-formare in care modele de miscari memorate sunt efectuate cu scopul de a practica o manevra de lupta.
Sparring (kumite)
Sparring, numit deasemenea Kumite, este folosit pentru antrenarea de aplicare a diverselor tehnici intr-o situatie de lupta.
De obicei, copii poarta echipament de protectie la nivelul capului pentru a diminua impactul oricarei lovituri in aceasta zona.
Viteza si controlul sunt instrumente cu care se lucreaza in sparring, iar intr-un mediu de antrenament intentia practicantului nu este sa-si raneasca adeversarul, cat executarea cu success a unor lovituri potrivite. In Kyokushin, “full contact” sparring este considerat testul final al fortei, rezistentei si spiritului.
Notarea:
Centurile colorate isi au originea din Judo. In Kyokushin, ordinea centurilor variaza in functie de vechime si tehnica insusita. Fiecare centura colorata are doua niveluri, cel de-al doilea fiind reprezentat printr-o dunga pe centura. Centura de culoare alba nu reprezinta nici un nivel, ca atare, centura de culoare alba este folosita de catre practicantii care nu au capatat niciun grad de calificare, astfel:
– Alb : incepator
– Rosu : 10 kyu
– Rosu cu o dunga albastra : 9 kyu
– Albastru : 8 kyu
– Albastru cu o dung galbena : 7 kyu
– Galben : 6 kyu
– Galben cu o dunga verde : 5 kyu
– Verde : 4 kyu
– Verde cu o dunga maro : 3 kyu
– Maro : 2 kyu
– Maro cu o dunga aurie : 1 kyu
– Negru: 1 Dan
Karate Kyokushin are un system de clasificare a centurilor similar cu alte arte martiale. Pentru fiecare nivel de clasificare se cere elevului sa indeplineasca toate cerintele complete pana la gradul pentru care va fi testat.
Deci, studentul care este testat pentru centura de gradul negru va indeplini toate cerintele de centura portocalie, apoi toate cerintele de centura albatra si asa mai departe. Cerintele de luptele libere, pentru centura neagra de gradul intai, de asemenea, variaza in functie de organizatie, de obicei cu contact la nivel foarte ridicat, fara nici un echipament de protectie, decat pentru gura si zona inghinala.
Nu este atat de importand numarul de runde de lupta, ci mai degraba intensitatea efortului depus defineste gradul. In unele domenii nu exista notari formale, in loc de prezentarea studentului dupa un nou nivel depregatire, exista o aprecierea instructorului care considera capacitatile studentului de a indeplini toate cerintele nivelului.
Fiecarui elev ii este acordata la inceputul pregatirii o centura alba. Cu fiecare succes de calificare al unui nivel, studentului ii este atribuit un rang kyu, o dunga la centura curenta, sau o culoare de centura cu totul noua. Obtinerea unei centuri negre cu 1 dan , sau Shodan, poate dura de la 4 ani, dar de multe ori, pana la 6-10 ani de formare profesionala.
Fiecare centura, cere un numar diferit de lupte necesare pntru un rang sparring de calificare, incepand de la centura alba. Ceea ce defineste centura neagra in Kyokushin este reprezentat prin putere, spirit si curajul de kumite.
Concurenta si Turnee
Turneele de competitie sunt o parte importanta a Kyokushinului. Turnee Kyokushin sunt organizate pe tot parcursul anului pe fiecare continent in lume, dar cele mai mari sunt detinute in Japonia, in cazul in care acestea sunt televizate la televiziunile japoneze acestea atrag un public de mii de oameni. Turneele sunt organizate sub forma categoriilor de greutate, sau turnee deschise (open). Turneele Kyokushin sunt cunoscute in lume sub numele de Jocurile Olimpice de Karate. Cultura Kyokushin considera ca a accepta o provocare reprezinta angajamentul unui practicant Kyokushin pentru principiile artei.
O modalitate de a participa la o provocare, in care un student Kyokushin isi testeaza curajul si dorinta de a invinge un adversar, se afla ca si principiu intr-un astfel de turneu de competitie. Cele mai multe turnee de kyokushin urmeaza folosesc regulile de “knockdown”, norme in care punctele sunt acordate pentru doborarea adversarului la podea prin lovituri de picioare si pumni. De obicei in aceste competitii este interzisa brutalitatea. Loviturile de brate la cap, fata gat si coloana sunt interzise. Multe turnee Kyokushin, au o mare deschidere, si permit practicantilor de karate sa concureze si sa abordeze orice stil de arte martiale.
Influenta asupra altor Stiluri de Knockdown
Kyokushinul a avut o mare influenta pentru multe alte stiluri, iar regulile de competite pentru knockout karate au fost preluate, deasemenea, de un numar mare de stiluri de lupta. Multe alte stiluri de karate isi au originea din Kyokushin, cum ar fi, Ashihara Karate, Budokaido, Godokai, Enshin de Karate, Seido juku, Musokai, Shidokan si Seidokaikan (stil care provenea K-1 turneu Kickboxing), sunt stiluri de knockdown si utilizaza cu mici variatii aceleasi norme de concurenta.
Alte cateva stiluri, cum ar fi Kansuiryu Karate si Byakuren sunt, de asemenea, stiluri de karate knockdown, dar isi au originea in mod independent de Kyokushin, avand adoptand pur si simplu acelasi format de concurenta. Unele stiluri originale Kyokushin, cum ar fi Jushindo si Daido Juku, au fost puternic influentate de tehnicile si traditiile kyokushin, dar au ales sa renunre la Knockdown karate sparring in favoarea influentelor regulilor de competitie dintr-un mixt de arte martiale.
Alte stiluri, cum ar fi Kokondo, sunt derivate puternice din Kyokushin, dar au eliminat formatul de knockdown, si s-au axat pe lupte de “strada”, fara a avea o directie spre turnee si competitii.
——————————————————————————-
[1] „Kokyu” = respiraţie profundă care, începând din hara (punctul de echilibru al corpului omenesc şi sursa energiei – se găseşte la 4cm dedesubtul ombilicului. În cultura chinezească are numele de tanden – jp. dantian), pune în mişcare energia vitală. Kokyu este perfecta sincronizare a respiraţiei şi a mişcărilor.
[2] Revista de Arte Marţiale BUDO GYM – ISSN 2247 – 9368 – https://revista.budogymclub.ro/istoric-kyokushinkai (la acea data Sensei Damian Deheleanu era Editor OnLine a revistei mentionate)
[3] Ikki Kajiwara, editor de benzi desenate bazate pe viaţa lui Sosai Masutatsu Oyama, drept pentru care a numit întreaga sa serie – „Karate Baka Ichidai” („obsedat” de karate)
[4] https://ro.wikipedia.org/wiki/Karate_Kyokushin
[5] Revista de Arte Marţiale Budo Gym – ISSN 2247 – 9368 (la acea data Sensei Damian Deheleanu era Editor OnLine a revistei mentionate)
[6] Revista de Arte Marţiale Budo Gym – ISSN 2247 – 9368 (la acea data Sensei Damian Deheleanu era Editor OnLine a revistei mentionate)
