Într-o seară răcoroasă, un tânăr elev a pășit spre maestrul său, apăsat de o neliniște profundă. Privea muntele înalt din spatele dojo-ului, ale cărui creste erau complet îngropate într-o ceață densă.
— Drumul mi se pare uriaș, a spus băiatul. Privesc spre vârf și mă cuprinde ezitarea. Cum pot fi sigur că voi ajunge vreodată sus, când totul în jur este învăluit în necunoscut?
Maestrul a zâmbit în tăcere. I-a întins o mică lampă aprinsă și l-a invitat să pășească afară, pe poteca din pădure. Pământul era vizibil doar pe o distanță foarte scurtă, exact în dreptul picioarelor lor.
— Maestre, această lampă oferă doar o lumină foarte restrânsă, a spus elevul. Îmi arată doar locul unde să pun piciorul acum, lăsând restul drumului în umbră.
— Aceasta este întreaga ei valoare, i-a răspuns bătrânul cu o voce caldă. Pentru a străbate cea mai densă ceață, ai nevoie de claritate doar pentru un singur pas. Fă acel pas cu toată atenția ta. Când piciorul tău atinge pământul, lumina înaintează odată cu tine.
Mergând în liniște, băiatul a realizat un adevăr simplu și eliberator. Pas cu pas, ghidat doar de mica flacără a prezentului, s-a trezit pe creasta muntelui, exact când soarele răsărea deasupra norilor. Drumul parcurs se așternea clar în urma lor, iar teama de la început dispăruse complet.
În dojo aducem la viață exact această lecție a felinarului. Când un copil privește spre o centură nouă sau spre un obiectiv îndepărtat, drumul poate părea copleșitor.
Marea artă este să îi învățăm pe tineri să își canalizeze întreaga energie pe pasul pe care îl fac ACUM: pe blocajul executat în această secundă, pe respirația din acest moment, pe antrenamentul de astăzi. Când fiecare pas este făcut cu prezență deplină și bucurie, drumul se parcurge de la sine, iar succesul devine o consecință naturală a călătoriei.
OSU!
© Copyright Dragonii Vlăsiei
📸 by Adrian https://www.instagram.com/adriannegoitescu/
